Curiozitatea a omorat pisica

Obisnuiesc oamenii sa spuna o vorba ciudata: curiozitatea a omorat pisica. Ii ascult si zambesc amuzata, stiind ca se inseala in aceasta privinta. Noi, pisicile, avem noua vieti. Nu pierdem nici macar una din cauza curiozitatii, asa sa stiti. La scurt timp dupa ce am fost adoptata, din curiozitate am plecat intr-o zi de acasa. M-am ascuns in copacelul din fata blocului, in parte din teama de masini, in parte pentru a urmari reactiile stapanilor mei. Asa am inteles cat de mult ma iubesc si cate ar fi capabili sa faca pentru mine. Ca orice pisica indrazneata, din acel moment mi-am luat nasul la purtare, am profitat de slabiciunea lor si am facut doar ce am vrut.

Nu, nu am mai evadat niciodata. Unde e mai bine decat acasa? Curiozitatea m-a indemnat, inca din prima zi, sa cotrobai prin fiecare cotlon, sa verific fiecare dulap, sa scormonesc oriunde mi-au incaput boticul, gheara sau mustata. Am invatat rapid unde stau ascunse bobitele ce imi dau atata energie, am aflat de unde vine carnea proaspata pe care o inghit aproape nemestecata, am putut decide care sunt cele mai misto jucarii, am descoperit care sunt cele mai calduroase locuri de dormit. Va jur, uneori am senzatia ca mi-am pierdut toate cele noua vieti si ca am ajuns in paradis!

Ati stat la taifas cu Miti, pisica neagra…

Advertisements

Posted on January 12, 2015, in Cu Miţi la taifas and tagged , , . Bookmark the permalink. 2 Comments.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: