Monthly Archives: January 2015

Mata blanda zgarie rau

Mi-a fost frica de ea inca din clipa cand ne-am cunoscut. Incerca sa para blanda in ochii stapanei, dar eu stiam ca profita de orice neatentie pentru a lansa atacuri nimicitoare, din care ieseam mereu sifonata si cu mai putina blanita. In sinea mea o poreclisem furia neagra. Ma ascundeam pe sub dulapuri, dormeam iepureste si mancam numai cand dormea Miti. Oamenii spuneau ca ne vom imprieteni in cateva zile, insa lupta noastra a durat o luna si jumatate, timp in care ea a pozat in domnisoara ingenua, iar eu am fost considerata o miorlaitaRead the rest of this entry

Dragostea pentru pisici nu are varsta

Tin sa precizez de la inceput ca dragostea pentru pisici nu are varsta, iar acest lucru poate fi dovedit usor. Este suficient sa priviti in jurul vostru, sa vedeti copii si pisici jucandu-se impreuna fara sa se plictiseasca, apoi sa urmariti tineri si adulti in floarea varstei cum se inghesuie sa cumpere hrana pentru micile feline sau sa le duca la veterinar cand au probleme, iar la final sa urmariti cum batrani abia mergand vorbesc cu pisicile lor, cum stau nemancati pentru a le hrani cu un iaurt sau un pahar de lapte, cum le strang in brate seara, la culcare, de parca in acea imbratisare ar aduna intreaga lor dragoste.  Read the rest of this entry

Cineva sa ma opreasca!

Cineva sa ma opreasca! Numa’ sa-ndrazneasca! imi tot vine sa cant de cand m-am intors de la mama. Am intalnit o pisicuta atat de dulce, incat mi-au dat lacrimile ca nu o pot lua si pe ea acasa, sa le tina companie lui Miti si Pufi. Cu blana alba ca spuma laptelui, cu un semn interesant pe cap, cu codita neagra si un miorlait ce semana cu vocea lui Pufi, dragalasa aceasta mi-a cucerit inima. A iesit imediat prin gard. Eu stateam pe vine, incurajand-o sa se apropie. Mi s-a urcat pe picioare, de parca ne cunosteam dintotdeauna. Are in jur de sase luni si e o dulceata, prietenoasa si iubitoare.  Read the rest of this entry

Copilul si pisica

Nu era mai mare decât o palmă de om ghemul de blană care ne-a cucerit inimile. Ca orice felină care se respectă a început cu cel mai mic. A simţit ea că acolo va găsi terenul pe care să se instaleze şi să devină irezistibilă. Copilul a luat-o în mânuţele lui mici şi nu a mai vrut să îi dea drumul.

– Mama, pot să o iau acasă? Poooottt? Teee roooogggg!

Şi cam asta a fost. Cum să rezişti ochişorilor de copil asociaţi cu ochişorii de pisică? Nu ai cum.

Aşa a intrat Freya în viaţa noastră. Aşa a primit copilul nostru o pisicuţă.

La început era speriat de micile muşcături pe care i le aplica în joacă, de gheruţele ascuţite ca nişte ace. Read the rest of this entry

Cand pisica mananca si varsa

Ma simteam rau. Atat de rau incat nimeni nu a mai spus, ca altadata, “lasa ca ii trece”. Mancam si varsam, mancam si varsam… Eram slabita, abia ma mai tineam pe picioare, nu ma mai jucam… Orice noua repriza de voma ma facea sa scot niste tipete stridente, care ii ingrozeau pe stapanii mei. Fara sa mai stea pe ganduri, sotul Vienelei m-a inghesuit intr-o geanta si a alergat cu mine la medicul veterinar. Mi s-au facut analize, am fost pipaita, cercetata din cap si pana in picioare, studiata pana si in fundul ochilor.
petmart.ro
Nimic! Pisica dumneavoastra, Miti, este sanatoasa tun! a decretat doctorul.

Pentru a-l contrazice, eu continuam sa stau moale ca o carpa si sa privesc absenta in gol. S-a ajuns la concluzia ca “boala” mea ar fi putut fi provocata de Read the rest of this entry

Coada tarcata

Salut! Eu sunt Coada Tarcata si imi plac noptile intunecate, cand pot bantui prin cartier fara teama, in cautarea pisicilor dornice de iubire sau chiar a unui oscior bun de ros. Cu multa indrazneala si un strop de noroc am devenit motan sef de bloc. Nu trece nimeni pe aici fara aprobarea mea si nimeni nu mananca pana cand nu ma satur eu. Ma plimb mandru pe alei, cu codita mea in dungi ridicata de lupta, pregatit in orice clipa sa fac fata adversarilor. Dar de curand mi s-a intamplat un lucru tare ciudat, care m-a pus pe ganduri. Pasi furisati s-au apropiat de mine. Un sunet ciudat, pis-pis, m-a facut sa raman imobilizat langa zid. Un pumn de bobite a cazut din cer, raspandind arome de vis, hrana zeilor mustaciosi. Intunericul noptii a fost spart in mii de cioburi.  Read the rest of this entry

Limba noastra-i o comoara

Ma enerveaza oamenii cand se lauda ca “limba noastra-i o comoara”. Dragii mei, dintotdeauna ati crezut ca sunteti fiinte superioare, ca avand un limbaj articulat si putand rade ati urcat pe cea mai inalta treapta a evolutiei. Va contrazic! V-ati facut bloguri pentru voi, bloguri de pisici, apoi v-ati apucat sa scrieti in numele nostru, fara sa ne cereti parerea. Si noi, pisicile, putem vorbi. Unii dintre voi chiar ne inteleg, caci au invatat sa recunoasca fiecare inflexiune a vocii, fiecare miorlait, fiecare sunet pe care il scoatem. Putem comunica intre noi si cu oamenii cand dorim, ba chiar stim sa radem de ei atunci cand fac greseli. Doar politetea ne impiedica sa le aratam rasul ironic ce ne incearca uneori…

Limba ta e o comoara, omule? Read the rest of this entry

Pantera neagra de Bucuresti cauta casa

Aceasta nu este povestea faimoasei Bagheera, aceasta este povestea Bagheerei de Bucuresti, o pantera neagra autohtona ale carei sanse de adoptie sunt aproape de zero. De ce? Pentru ca s-a nascut cu blanita neagra-taciune si pentru ca este un pic sfios in preajma oamenilor. Dar tocmai asta este provocarea, nu? Ca acest suflet fara speranta sa ajunga acasa intr-o zi…
Este oare vina lui ca nu l-a intrebat nimeni ce culoare vrea sa aiba sau ca oamenii l-au alungat de atatea ori incat are nevoie de timp pentru a-i recastiga increderea?
Nascut si trait in jungla bucuresteana, luptand sa supravietuiasca, haituit uneori, nevoit sa se ascunda adeseori, incercand sa nu stea in calea oamenilor “binevoitori” care “iubesc” pisicile negre. Si stim cu totii ca suntem un popor care se hraneste cu superstitii, asa ca va puteti imagina cu usurinta viata pe care a avut-o Bagheera. Read the rest of this entry

Guntzi, pisica fantoma

Era o primavara trista, rece, iar eu nu aveam mai mult de doua luni cand m-am trezit prinsa in brate, inghesuita langa un san cald de femeie si dusa intr-o casa noua. Tremurasem de frig, de foame si de frica pe strazi, asa cum se intampla cu toate pisicile maidaneze fara noroc si deodata rasarise soarele pe strada mea. Am fost adoptata, am primit mancare si numele de Guntzi, un nume ce are o poveste interesanta in spate. Din prima clipa m-am atasat de stapana mea (mama Vienelei) si am urmat-o prin casa si prin curte pas cu pas. Eram o pisica inteligenta si ascultatoare, iar stapana ma iubea ca pe ochii din cap.  Read the rest of this entry

Miti jucandu-si propriul rol

Cu toate ca nu obisnuiesc sa ma admir in oglinda, stiu sigur ca sunt o pisica neagra si frumoasa, ca am ochi galbeni superbi si o atitudine tipic felina. Ce mi-as putea dori, cand oameni, pisici si obiecte se inghesuie sa se pozeze alaturi de mine? Probabil nu e departe ziua cand voi incepe sa dau autografe, sa fiu cautata pentru sedinte foto adevarate, poate sa scriu o carte, ca tot e la moda ca fiecare pseudovedeta sa aiba cartea ei sau chiar sa joc intr-un film. Imi imaginez orasul plin de afise cu litere de o schioapa si cu pozele mele ocupand prim-planul: “Un film autobiografic, cu celebra Miti jucandu-si propriul rol!”. Read the rest of this entry

%d bloggers like this: