Acomodarea pisicii de apartament cu o nou-venita
Poate ca unii dintre cei care ne citesc se intreaba cum s-au acomodat pisicile de apartament cu o nou-venita care miroase urat si pare sa fie plina de purici. Daca Miti nu deschide gura sa vorbeasca, o voi face eu, Pufina Piticuta. Cand o pisica straina intra in apartament, toate lucrurile sunt date peste cap si noi, pisicile, stim ca nimic nu va mai fi la fel.
Probabil din acest motiv suntem agitate si tot timpul pe picior de razboi. In prima zi mi-a fost asa teama, ca m-am urcat pe un dulap inalt peste care e pus un vechi monitor. Acolo am stat ghemuita, tresarind la fiecare respiratie a Ursulei. Mai tarziu am indraznit sa ma asez pe un butoi, dar am ramas incordata, gata sa tasnesc la cel mai mic pericol. Cred ca Vienela nici nu a observat, preocupata fiind sa scrie pe un blog de pisici.
Daca Ursula indraznea (si indraznea) sa se apropie la mai putin de 5 metri de mine, o avertizam sonor ca sunt periculoasa. Ori nu sunt o buna actrita, ori pisicuta asta nou-venita nu se teme de nimic. Nu mi-a luat in seama scuipaturile si maraiturile, la fel cum nu a luat in seama nici atacurile neasteptate lansate de Miti, care este cu mult mai curajoasa decat mine. Cuprinsa de tristete, mi-am dat seama ca nu ma voi putea juca o perioada cu Miti, nu ma voi putea tolani pe covorul pufos si, ceea ce este foarte grav, degeaba voi striga eu ca nimeni nu se pune intre mine si mancarea mea. Uite ca se pune cineva, uite ca exista o pisica atat de indrazneata incat sa manance tot din farfurie in timp ce in jurul ei se scuipa, se maraie, se da cu laba. Priviti cat este de calma, de relaxata…
Ca sa pot manca, Vienela o ascundea pe Ursula in dormitor si inchidea usa. La fel proceda si ca sa pot merge la litiera. Cu stupoare am remarcat, dupa doar trei zile, ca Miti era tot mai interesata de noua pisica si ca nu o mai lovea la fel de tare. Parca ar fi vrut doar sa o pipaie, sa vada daca este reala si sa ii testeze puterile. Da, este reala si nu se teme de nimic. Desi este cat palma de mica, ieri a indraznit sa o atace pe Miti. De la noi a invatat sa maraie cand se apropie cineva de mancarea ei sau cand este atacata prin surprindere. Stie deja ca cea mai buna aparare este contraatacul. In plus, e iute. E atat de iute, incat peste putin timp probabil o va porecli pe subtirica si nebunatica Miti “melc”.
Ca sa nu ma fac de rusine, de vreo doua zile am inceput sa cobor singura de pe monitorul ce aproape atinge tavanul. Merg sa mananc, merg si la litiera, insa emit semnale sonore de la distanta, ca Ursula sa plece din calea mea. Nu se intampla niciodata, deci ma vad nevoita sa fac largi ocoluri pentru a ajunge unde imi doresc. Aseara am atins culmea curajului: m-am urcat pe canapeaua unde Ursula se juca si am mirosit-o pana cand a intors capul si m-a zarit. Nu am putut rezista privirilor ei, asa ca m-am retras in plina glorie cu un mieunat. Astazi a fost si mai bine – ne-am jucat cu aceeasi sforicica, am mancat in acelasi timp, am stat aproape de ea in timp ce folosea litiera. Cu Miti deja se pupa, ba chiar le-am vazut dormind impreuna dupa-amiaza.
Cuget eu, in sinea mea, ca aceasta rapida acomodare a pisicilor de apartament cu o nou-venita se datoreaza faptului ca atat eu, cat si Miti, am intrat in calduri si suntem mai preocupate de chemarea motanilor decat de o piticoata cu viers de greieras.
Posted on February 10, 2015, in Cugetările Pufinei and tagged pisica, pisici. Bookmark the permalink. 21 Comments.
E tipic la pisici, eu am adoptat-o in prima faza pe Wifi si la 9 luni am adus-o pe Java. Prima saptamana a petrecut-o Wifi ascunsa. Pe urma incet,incet s-a adaptat. Inca are probleme, de exemplu, daca Java alearga dupa bila eu nu alerg ca e sub demnitatea mea! Multe manifestari de sora mai mare care s-a trezit ca numai e centrul atentiei! Dar sunt, 6 luni mai tarziu, prietene, iubire mare, alergaceala, stricaciuni impreuna si din fericire numai ne trezim noi muscati si zgariati pt ca are cu cine sa isi faca joaca ei de pisica 🙂
LikeLike
Da, ai descris exact ceea ce s-a intamplat la noi de cand am adus-o pe Pufi in casa si Miti a descoperit ca nu mai este in centrul atentiei. :)) Plus ca nu ne mai musca nimeni de picioare dimineata. :)))
Au avut nevoie de o luna si jumatate sa se acomodeze si tot datorita faptului ca au intrat amandoua in calduri s-a intamplat. Cu Ursula vad ca merge mai repede, poate si pentru ca e foarte mica si nu se teme de ele, nu le scuipa, nu le enerveaza. 🙂
LikeLike
🙂 Ai curaj ai luat 3! Astia mici sunt mai tupeisti . Am mai auzit de genul asta, cat ghemul si o atitudine de boss totala! Au si ele fiecare personalitatea lor. Am avut pisici, porcisori de guinea, caini , dar nici un animalut nu e ca celalalt. Bafta cu ele si stai linistita in curand aia mica va face armata serioasa cu alea mari si impreuna o sa gaseasca chestii de distrus si daramat … dar sunt fantastice oricum ! 🙂 Fain articolul!
LikeLike
Nu stiu sigur daca sa ii spun curaj. Am cedat primul impuls de fiecare data, desi nu am pic de experienta cu pisicile. Cred ca si din acest motiv sunt atat de entuziasmata incat le-am facut blog si scriu pe el cu o placere nebuna. :))
Deja ne este clar ca nu seamana una cu alta, ca fiecare are propria personalitate. Eu ma pricep bine la caini si mereu mi-am spus ca as creste 100 daca mi-as permite. Nu ma simteam prea atrasa de pisici – sau nu voiam sa recunosc. :))
Multumesc frumos!
LikeLike
Mi-a placut cum te-ai “pus” in pielea pisicutei… M-am amuzat! 🙂
Le vei streiliza sau le lasi asa?
LikeLike
As vrea sa le sterilizez, insa trebuie sa o fac pe rand. Cu siguranta voi incepe cu Miti, despre care Mihai al meu spune ca e rea de musca. Face urat rau cand o apuca. :))
LikeLiked by 1 person
Da , cred ca pe rand este cel mai indicat….Mult succes!
LikeLike
😀 La ce scoruri au medicii veterinari… Merci!
LikeLiked by 1 person
Soacră-mea are, la ţară, 3 pisici şi doi motani. Nici ele sterilizate, nici ei sterilizaţi. Dar pisicilor le dă pastiluţe, progestin sau romprogestin (în esenţă, tot aia). Şi nu fac nici urât, nici pui.
Asta de vreo 5 ani încoace. Eu îi cumpăr pastiluţele – câte un flacon care costă 12 lei în fiecare lună, nu e cine ştie ce cheltuială.
Câteodată mai serveşte cu pastiluţe şi motanii – ca să umble haihui mai puţin. 🙂
LikeLike
Sunt miraculoase aceste pastile. Mi s-au linistit pisicile dupa doar 2 pastile de romprogestin. Problema este ca stau cu teama din cauza ca multi sustin ca le-ar putea provoca boli grave…
LikeLiked by 1 person
Am auzit şi de pisici sterilizate care s-au îmbolnăvit. Oricum, să nu zic într-un ceas rău, pisicile soacră-mii, după atâţia ani, sunt bine mersi.
Dar probabil că depinde de pisică – de “materialul clientului”, cum s-ar spune.
Şi cred că şi dacă nu le dai nimic şi le laşi să se chinuie miorlăind după motani s-ar putea să se-mbolnăvească.
Părerea mea sinceră e că, dacă nu-ţi poţi permite să le sterilizezi, trebuie să le dai pastiluţe. E mai bine decât nimic.
Sigur, ai putea şi să le aduci un motan, dar ce faci pe urmă cu pisoii? E greu să le găseşti stăpân şi e groaznic să-i omori sau să-i arunci. Nici nu cred că ai putea să faci / să te gândeşti la aşa ceva.
LikeLike
Nu, in nici un caz nu le-as face bucuria de a le aduce motan. Nu stiu ce as putea face cu puii (cate generatii de pui face o pisica intr-o viata? 😀 ) si este exclusa ideea de a-i abandona pe undeva.
Am inteles ca operatia ar fi undeva intre 100 si 200 lei, adica mai putin decat dau pe mancarea lor intr-o luna. Ceea ce inca ma retine este gandul ca le voi mutila si ca treaba este ireversibila…
LikeLike
Da, e o hotărâre greu de luat…
De-asta mă bucur că Grişka al nostru s-a nimerit să fie motan (l-am luat fără să stau să mă uit ce e) şi că ne descurcăm cu el şi fără să-l castrăm şi fără să-i dăm pastile. Să nu-i fie de deochi, n-a avut călduri decât o singură dată în 8 ani jumate şi veterinarul ne-a spus că, în mod normal, nici nu trebuie să intre în călduri dacă nu-i miroase a pisică în călduri.
LikeLike
Daca as stii ca nu se chinuie, mai ca le-as lasa asa. Dar le vad ca sufera cand intra in calduri si ma doare sufletul. Inca nu ma pot decide… De ce oare pe ele le apuca nebunia, desi nu miroase pe aici a motan? Sau poate ca ele simt ceva ce noi, oamenii, nu putem simti? Am remarcat ca in perioada cand sunt in calduri stau mult in cada, chiar la gura de scurgere. Oare le vin mirosuri de la subsolul blocului?
LikeLike
Ele intră în călduri să le miroase a motan, aşa am înţeles. Ăsta-i mersul lucrurilor, căldurile lor sunt motorul care atrage motanii şi duce la perpetuarea speciei. Căldurile sunt, la ele, ceva similar cu un ciclu menstrual. Cred că apar cam tot o dată pe lună. Sau, oricum, au un soi de programare în codul lor genetic. 🙂
LikeLike
Deh, speram si eu sa aud ca e si la pisici cum e la motani. :))
LikeLiked by 1 person
:))
LikeLike
“fără să le miroasă a motan”
Scuze, am păpat un cuvinţel.
LikeLike
Pingback: Cum se camufleaza o pisica? | Blog de pisici
Pingback: Ce sa faci sa nu se scuipe doua pisici? | Blog de pisici
Pingback: Acomodarea a doua pisici – pisica tortie si pisica maidaneza | Blog de pisici