Gheare de pisica in jungla urbana

Se spune ca in jungla (urbana) supravietuiesc doar cei cu adevarat puternici, cei care stiu sa profite de fiecare sansa oferita de natura sau de viata. Fiind orfana de mica, am intrat in tumultul vietii nepregatita pentru o viata de pisica, nestiind sa lupt cu animalele junglei urbane. Ma tem de pisici, ma tem de oameni necunoscuti, ma tem de zgomote puternice, ma tem pana si de umbra mea. Am numai doua mijloace prin care ma apar: scuip si scot ghearele, sperand ca adversarii mei sa se sperie si sa imi dea pace. Singurul meu profesor a fost Miti, o mata blanda care pare sa zgarie rau. Ma ataca din senin si asta ma sperie cumplit. Nu mai astept sa inteleg daca vrea sa ne jucam sau vrea sa ma bata. Ridic laba, scot ghearele si lovesc cu putere.

Miti, adevarat supravietuitor in jungla urbana, nici nu clipeste, desi ghearele mele de pisica speriata ii raman infipte in pielea subtire a capului. Cuget eu in sinea mea ca a devenit imuna, ca nici nu le mai simte. Intregul ei cap este o crusta de mici cruste, unele mai vechi, altele foarte proaspete. Ea nu trebuie sa ma loveasca. De cum ma priveste cu ochii sai galbeni, de pantera, o zbughesc la fuga si ma ascund sub primul dulap plantat in jungla urbana. De curand a mai aparut o pantera pe aici. Ursula. Nu ataca, nu i se vad ghearele, dar eu raman precauta si o capsez cand se apropie prea tare. Si ce daca e mica? Dusmanul trebuie invatat de la inceput ca in jungla supravietuiesc doar cei puternici si curajosi.

Din cugetarile Pufinei…