Am declarat razboi cainilor!

Am declarat razboi cainilor! Nu le mai tolerez glumele, obrazniciile, tupeul. Nu suport mirosul lor urat, nu suport sa ii vad cum se tolanesc pe unde le vine, fara sa tina cont daca e un loc curat sau nu. Nu imi place felul in care se reped spre mine, nu imi place sa ii simt in apropiere, nu imi place nimic la ei. Da, mi se spune ca sunt jucausi, iubitori, ca spiritul lor de sacrificiu este inegalabil. Ei, si? Eu tot nu ii suport. Nu vreau sa ma joc cu ei, nu vreau sa ma iubeasca, nu vreau sa se sacrifice pentru mine. Mai ales uratul de Bruno ma enerveaza! Din cauza lui a inceput razboiul dintre mine si caini. M-a enervat inca din ziua cand mi-a intrat in casa. I-am explicat cu rabdare ca eu sunt sefa, i-am trasat cateva sarcini si i-am aratat care este perimetrul unde are voie sa circule. Credeti ca m-a ascultat?

Nici gand! Cu toate ca este scos la plimbare si de 8 ori pe zi, cainele asta continua sa isi faca nevoile prin bucatarie sau pe holul de la intrare, silind-o pe Vienela sa umble cu pungi prin buzunare, ca sa ii arunce imediat rahatul, inainte ca ceilalti membri ai familiei sa il vada. Biata de ea, in loc sa ma rasfete pe mine, sa ma tina in brate si sa imi sopteasca vorbe blande, sta toata ziua cu mopul in mana, sa curete mizeria lasata de caine. Poate ca as fi trecut cu vederea toate astea daca macar avea bunul simt sa imi respecte teritoriul. Incapatanat ca orice balaur caine, Bruno s-a crezut mai presus de lege. Cum a fost pedepsit veti afla in randurile urmatoare.

I-am spus clar ca nu are ce cauta in dormitor. Poate sta pe hol, in bucatarie, chiar si in sufragerie, insa daca trece spre dormitor eu consider ca mi-a incalcat teritoriul si sar la atac. Aseara a depasit masura. Nu doar ca a intrat in camera unde eu si micutele mele surori pisici obisnuim sa dormim, dar s-a urcat si in patul moale, calduros si curat. Da, cu labele pline de praf, cu blana mirosind urat, a indraznit sa murdareasca locul pe care eu il consider sacru. L-am atacat cu viteza luminii, inainte ca Vienela sa isi dea seama ce se intampla. Degeaba m-a certat ea mai tarziu, degeaba m-a amenintat ca ma bate daca il mai atac. Faptul era consumat. Bruno tremura sub un dulap si parea decis sa nu mai intre in viata lui in dormitor.

caine

Am declarat razboi cainilor! Luati aminte!

Semneaza plina de nervi si de curaj,

a voastra pisicuta, Miti!

Advertisements

Posted on May 19, 2015, in Cu Miţi la taifas and tagged . Bookmark the permalink. 4 Comments.

  1. Cât am muncit, să fie pace, între Penelopa şi mâţe …

    Liked by 1 person

  2. Vai, vai :))) Eu am un rottweiler care vine destul de rar în casă iar atunci când vine nu o bagă deloc în seamă pe Sylvestra, pisica mea de interior. Asta mică se dă de ceasul morții, îl scuipă, se arcuiește, face ca toți dracii și el o ignoră complet :))))

    Like

    • La fel se poarta si Bruno al meu. Le ignora, insa Miti il avertizeaza ca anumite lucruri nu are voie sa le faca. Daca nu o asculta, il face sa se ascunda plangand sub dulapuri. :)))

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: