Blog despre pisici – scurta recapitulare

Am ajuns pe rand aici. Era cald, era curat, era mancare din belsug. Prima am fost eu, Miti, in iunie 2014. La vreo 5 luni dupa mine a aparut Pufina, o grasana de pisicuta cu care greu m-am acomodat. Aveam impresia ca tot ceea ce fusese al meu (mancare, jucarii, nisip, locuri bune de dormit sau de stat la panda) trebuia acum impartit la doi. Vazand ca nu are de gand sa plece, am acceptat intr-un final sa o tratez ca pe o sora mai mica. In ianuarie 2015 mami a decis sa faca acest blog de pisici. Dupa inca o luna si-a facut aparitia Ursula. Ne-am imprietenit rapid. Cine poate rezista farmecului sau? Pana si Pufi, cat e ea de sperioasa, a primit-o cu bratele labutele deschise in februarie 2015. Credeam ca suntem in formatie completa, mai ales ca mami mereu spunea: doua pisici sunt prea putine, patru pisici sunt prea multe. Ce pacaleala pe noi, pisicile!

In luna mai a anului 2015 a intrat pe usa Bruno, un pui de caine murdar, cu burta plina de viermisori, galagios si mult prea jucaus pentru gusturile mele de pisica adulta. M-am enervat rau. L-am batut, l-am scuipat, i-am facut o multime de dungulite pe nas. A refuzat sa se intoarca la tomberonul de unde venise. Ursula, cat era de micuta, l-a luat sub aripa sa protectoare. Nimeni nu il mai putea deranja pentru a nu supara cea mai dulce si mai serviabila pisica din casa. E foarte greu pentru noi sa ne acomodam cu un animal care toata ziua ne alearga, care se preface ca vrea sa ne muste si care, daca nu suntem atente, ne fura mancarea si jucariile. Cu toate defectele lui, a reusit in timp sa ne faca sa il indragim.

Convinsi ca in viata noastra nu se mai poate schmba nimic, am format o gasca de trei pisici si un caine, aproape inseparabili. Intr-o zi mami a decis ca Bruno sa nu mai doarma pe patul din dormitor. Atunci ne-am separat partial, caci noi, pisicile, adoram sa dormim cu mami, la caldura. Si cand era caldura in toi, in miezul lui august, in casa noastra a intrat domnisoara Ultimata. Slaba, urata, miorlaita, enervanta. Am ignorat-o, caci eram satula de imprieteniri cu alte pisici. Draga de Ursula, mereu buna si saritoare, a adoptat-o si de atunci o trateaza de parca ar fi mama si fiica. Timpul le rezolva pe toate. Acum o consideram ca fiind de-a noastra. Impartim cu ea mancarea, jucariile si locurile de dormit, o alergam si o includem in joaca noastra.

Despre cat suntem de fericiti toti va povesti in curand mami tot pe acest blog de pisici. Astazi ati stat cu Miti la taifas…

PS: Nu, in poza nu sunt speriata, ci doar foarte atenta. 🙂

pisica neagra atenta

Advertisements

Posted on September 28, 2015, in Cu Miţi la taifas and tagged , . Bookmark the permalink. 1 Comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: