Cea mai importanta rugaciune

In preajma sarbatorilor de iarna este recomandat sa fim mai buni, sa ne bucuram si sa ii bucuram pe altii in spiritul Craciunului, insa cum as putea face asta, cand atatea suparari ma coplesesc? Intai am ramas fara mami adevarata, cea care ma ascundea la pieptul ei cand voiam sa dorm sau sa ma feresc de loviturile Mitucai. Am primit, in schimb, o mama surogat. E buna, iubitoare, grijulie. Nu ii pot reprosa nimic. Dar stau si ma intreb, nu era mai bine daca aveam doua mame?

Apoi am descoperit ca mi-a ramas patul prea mic. Nu, eu nu m-am ingrasat peste masura. Nu, nu mananc de parca am intrat in anul foametei. Nu, nu lenevesc toata ziua intinsa pe cearsafuri racoroase. Nu, pur si simplu patul pare ca a intrat la apa, ca s-a micsorat. Am impresia ca nici blogul nu ma mai cuprinde. De ce oare trebuie sa scriu pe un blog colectiv, sa nu am pic de intimitate nici macar aici, unde cuget si depan amintiri?

De ce nu am si eu norocul Chiturinei, care a primit cadou de la Mos Craciun un blog nou-nout, pe care poate scrie pana si cea mai importanta rugaciune pisiceasca? Parizerasul meu este, dupa cum stie toata lumea, o ruga fierbinte cu efecte magice, ruga pe care o soptesc si eu in fiecare seara inainte de ultima tura prin bucatarie. Cineva, acolo sus, o aude si imi implineste dorintele intotdeauna. Poate pentru ca sunt cuminte si mananc tot din farfurie, poate pentru ca mieunatul meu este irezistibil, poate pentru ca orice Pufina din lume are un ingeras care o apara si o rasfata.

Lui ma voi ruga astazi sa va aduca sarbatori frumoase, liniste in case, multe bucurii, cadouri nenumarate si sanatate!

Cu drag, Pufina.

pisica grasa

Advertisements

Posted on December 23, 2017, in Cugetările Pufinei. Bookmark the permalink. 4 Comments.

  1. Îţi miaulţumesc că m-ai prezentat blogolumii, Pufina! Eşti tare frumoasă – semeni cu mine! 🙂 Cred (după nume) că eşti şi pufoasă – tot ca mine! 🙂
    Te pupăcesc şi tare-aş vrea s-alerg şi după coada ta!
    Să-ţi fie parizerul mult şi bun de sărbători!

    Liked by 1 person

    • Ma bucur sa te cunosc, Chiturina! Este adevarat, semanam in multe privinte noi doua. Mai putin la jucatul cu cozile altora. Aceasta este specialitatea Ursulei. 😀
      Miau, miau, sarbatori imbelsugate sa ai, micuto!

      Liked by 1 person

      • Miaulţumesc (am învăţat cuvântul ăsta de la Grişka, un grăsun cam ursuz – da-l dau eu pe brazdă!), Pufina!
        Eu aş lăsa-o pe Ursula să se joace cu coada mea, dacă m-ar lăsa şi ea să mă joc cu a ei!
        S-aveţi toate patru sărbători vesele!

        Liked by 1 person

      • Ma bag si eu in discutie…
        Salut miaumos musafira! Draga Chiturina, eu te las sa te joci oricand cu codita mea, numai ca vreau intotdeauna sa fiu prima. Eu incep, da? Si nu, mami nu are dreptate, chiar nu musc si nu dau cu gherutele cand cineva incearca sa imi prinda codita. 😀

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: