Category Archives: Cugetările Pufinei

Gheare de pisica in jungla urbana

Se spune ca in jungla (urbana) supravietuiesc doar cei cu adevarat puternici, cei care stiu sa profite de fiecare sansa oferita de natura sau de viata. Fiind orfana de mica, am intrat in tumultul vietii nepregatita pentru o viata de pisica, nestiind sa lupt cu animalele junglei urbane. Ma tem de pisici, ma tem de oameni necunoscuti, ma tem de zgomote puternice, ma tem pana si de umbra mea. Am numai doua mijloace prin care ma apar: scuip si scot ghearele, sperand ca adversarii mei sa se sperie si sa imi dea pace. Singurul meu profesor a fost Miti, o mata blanda care pare sa zgarie rau. Ma ataca din senin si asta ma sperie cumplit. Nu mai astept sa inteleg daca vrea sa ne jucam sau vrea sa ma bata. Ridic laba, scot ghearele si lovesc cu putere.

Miti, adevarat supravietuitor in jungla urbana, nici nu clipeste, desi ghearele mele de pisica speriata Read the rest of this entry

Acomodarea pisicii de apartament cu o nou-venita

Poate ca unii dintre cei care ne citesc se intreaba cum s-au acomodat pisicile de apartament cu o nou-venita care miroase urat si pare sa fie plina de purici. Daca Miti nu deschide gura sa vorbeasca, o voi face eu, Pufina Piticuta. Cand o pisica straina intra in apartament, toate lucrurile sunt date peste cap si noi, pisicile, stim ca nimic nu va mai fi la fel.
petmart.ro
Probabil din acest motiv suntem agitate si tot timpul pe picior de razboi. In prima zi mi-a fost asa teama, ca m-am urcat pe un dulap inalt peste care e pus un vechi monitor. Acolo am stat ghemuita, tresarind la fiecare respiratie a Ursulei. Mai tarziu am indraznit sa ma asez pe un butoi, dar am ramas incordata, gata sa tasnesc la cel mai mic pericol. Cred ca Vienela nici nu a observat, preocupata fiind sa scrie pe un blog de pisiciRead the rest of this entry

O pisica prea grasa

Ce poate fi mai dureros pentru o domnisoara decat sa auda ca lumea ii spune grasa, ca i s-a dus vestea de fomista, ca blogul de pisici a facut ca intreaga omenire si pisicime sa stie ca motto-ul dupa care se ghideaza este “nu se pune nimeni intre mine si mancarea mea“? Nimic nu poate fi mai rau, va spun eu, Pufi, cea lovita in orgoliu. In aceasta dimineata am primit o lovitura grea, usturatoare. Nu stiu ce ma apucase, dar imi cam venea sa vomit. Dupa cum stiti deja, Miti este pisica sensibila, ce vomita des. Eu nu am reusit. Dupa cateva incercari mi-am revenit si am fugit iar la joaca. In urma mea, sotul Vienelei a exclamat: Read the rest of this entry

Asemanari intre cele doua pisici aristocrate

Umanii sunt fiinte tare ciudate. Ii aud uneori discutand si ma mir de superficialitatea lor. Nici nu va puteti imagina cat timp au irosit aseara incercand sa gaseasca asemanari si diferente intre mine si Miti, in loc sa citeasca o carte, sa se documenteze in legatura cu un subiect oarecare, sa manance o bucata de carne sau pur si simplu sa leneveasca. Desi au tot dezbatut subiectul, nu au reusit sa inteleaga un lucru elementar, pe care orice pisica cu bun simt il poate remarca fulgerator: nu conteaza care sunt asemanarile si diferentele. Important este ca noi, pisicile, invatam permanent una de la cealalta, pentru a deveni tot mai bune. Iata mai jos concluziile umanilor. Astazi despre asemanari intre cele doua pisici aristocrate, Miti si Pufi:

-ambele sunt pisici (wow, ce descoperire epocala!) Read the rest of this entry

Unde si cum adoarme o pisica

Unele pisici, asa cum e surioara mea cu colti albi, Miti, au obiceiul de a-si pregati indelung asternutul, alegandu-l dupa diverse criterii: caldura, confort, izolare… Eu, fiind mai mica si mult mai comoda, adorm pe unde ma ia somnul, indiferent daca asta se intampla pe pervazul unui geam, pe un scaun, pe covor, pe sifonier, sub un dulap sau chiar in vreo oala din dulap, daca il gasesc deschis. Sigur, situatiile ideale sunt cele in care adorm cu telecomanda in mana, privind emisiunile mele preferate de la televizor. Read the rest of this entry

Printre pisicile din oras, cautand potcoave de cai morti

M-am trezit cam tarziu astazi. Cerul era innorat, atmosfera trista, iar calculatorul plin de poze cu pisici surprinse de la distanta prin oras. A inceput sa ma sperie si sa ma enerveze pasiunea ei de a fotografia orice pisica din Ploiesti. Are doua mate jucause in casa, amandoua suntem frumoase, iubitoare, blande si increzatoare, iar dumneaei prefera sa se plimbe pe strazi cu aparatul foto in mana, cautand potcoave de cai morti. Sa fie semn ca s-a plictisit de noi sau ca datorita noua a inceput sa indrageasca toate pisicile, indiferent daca sunt albe, negre, roscate, gri, tigrate, tarcate, patate, indiferent daca sunt slabe sau grase, indiferent daca sunt pui sau adulte? Poate vrea doar sa adune material pentru acest blog de pisici? Sau toate astea la un loc? Read the rest of this entry

Mata blanda zgarie rau

Mi-a fost frica de ea inca din clipa cand ne-am cunoscut. Incerca sa para blanda in ochii stapanei, dar eu stiam ca profita de orice neatentie pentru a lansa atacuri nimicitoare, din care ieseam mereu sifonata si cu mai putina blanita. In sinea mea o poreclisem furia neagra. Ma ascundeam pe sub dulapuri, dormeam iepureste si mancam numai cand dormea Miti. Oamenii spuneau ca ne vom imprieteni in cateva zile, insa lupta noastra a durat o luna si jumatate, timp in care ea a pozat in domnisoara ingenua, iar eu am fost considerata o miorlaitaRead the rest of this entry

Limba noastra-i o comoara

Ma enerveaza oamenii cand se lauda ca “limba noastra-i o comoara”. Dragii mei, dintotdeauna ati crezut ca sunteti fiinte superioare, ca avand un limbaj articulat si putand rade ati urcat pe cea mai inalta treapta a evolutiei. Va contrazic! V-ati facut bloguri pentru voi, bloguri de pisici, apoi v-ati apucat sa scrieti in numele nostru, fara sa ne cereti parerea. Si noi, pisicile, putem vorbi. Unii dintre voi chiar ne inteleg, caci au invatat sa recunoasca fiecare inflexiune a vocii, fiecare miorlait, fiecare sunet pe care il scoatem. Putem comunica intre noi si cu oamenii cand dorim, ba chiar stim sa radem de ei atunci cand fac greseli. Doar politetea ne impiedica sa le aratam rasul ironic ce ne incearca uneori…

Limba ta e o comoara, omule? Read the rest of this entry

Presentimentul unei pisici

Desi par o pisica tigrata cu fire vesela si jucausa, in sufletul meu mocneste un vulcan de pesimism ce uneori erupe violent, asa cum s-a intamplat in aceasta seara. M-am bagat la somn cu un presentiment urat, pe care nu mi-l puteam explica. Am dormit adanc un timp, apoi am inceput sa ma agit tot mai tare, pana cand m-am trezit chinuita de o spaima ciudata. In jurul meu, oameni si pisici radeau de mine. Ma acuzau de lucruri urate, pe care nici o pisica virgina nu le-ar face vreodata, ba chiar sustineau ca detin dovezi imbatabile.  Read the rest of this entry

Pisica in ipostaze jenante

Pisica este un animal mandru, care nu suporta sa fie surprins in ipostaze jenante. Omul nu stie sau uita de multe ori acest lucru, facandu-ne sa ne simtim cum nu se poate mai prost. Suferim cand ni se intampla asemenea grozavii, sa stiti! Daca as putea miorlai pe un ton mai ridicat, probabil constitutia s-ar schimba si omul nu ar mai avea voie sa ne surprinda cand ne spalam, sa fim urmarite de paparazzi cand dormim sau fotografiate cand suntem in calduri si ne lasam acoperite de cate o balena din material textilRead the rest of this entry

%d bloggers like this: