Blog Archives

Cineva sa ma opreasca!

Cineva sa ma opreasca! Numa’ sa-ndrazneasca! imi tot vine sa cant de cand m-am intors de la mama. Am intalnit o pisicuta atat de dulce, incat mi-au dat lacrimile ca nu o pot lua si pe ea acasa, sa le tina companie lui Miti si Pufi. Cu blana alba ca spuma laptelui, cu un semn interesant pe cap, cu codita neagra si un miorlait ce semana cu vocea lui Pufi, dragalasa aceasta mi-a cucerit inima. A iesit imediat prin gard. Eu stateam pe vine, incurajand-o sa se apropie. Mi s-a urcat pe picioare, de parca ne cunosteam dintotdeauna. Are in jur de sase luni si e o dulceata, prietenoasa si iubitoare.  Read the rest of this entry

Copilul si pisica

Nu era mai mare decât o palmă de om ghemul de blană care ne-a cucerit inimile. Ca orice felină care se respectă a început cu cel mai mic. A simţit ea că acolo va găsi terenul pe care să se instaleze şi să devină irezistibilă. Copilul a luat-o în mânuţele lui mici şi nu a mai vrut să îi dea drumul.

– Mama, pot să o iau acasă? Poooottt? Teee roooogggg!

Şi cam asta a fost. Cum să rezişti ochişorilor de copil asociaţi cu ochişorii de pisică? Nu ai cum.

Aşa a intrat Freya în viaţa noastră. Aşa a primit copilul nostru o pisicuţă.

La început era speriat de micile muşcături pe care i le aplica în joacă, de gheruţele ascuţite ca nişte ace. Read the rest of this entry

Cand pisica mananca si varsa

Ma simteam rau. Atat de rau incat nimeni nu a mai spus, ca altadata, “lasa ca ii trece”. Mancam si varsam, mancam si varsam… Eram slabita, abia ma mai tineam pe picioare, nu ma mai jucam… Orice noua repriza de voma ma facea sa scot niste tipete stridente, care ii ingrozeau pe stapanii mei. Fara sa mai stea pe ganduri, sotul Vienelei m-a inghesuit intr-o geanta si a alergat cu mine la medicul veterinar. Mi s-au facut analize, am fost pipaita, cercetata din cap si pana in picioare, studiata pana si in fundul ochilor.
petmart.ro
Nimic! Pisica dumneavoastra, Miti, este sanatoasa tun! a decretat doctorul.

Pentru a-l contrazice, eu continuam sa stau moale ca o carpa si sa privesc absenta in gol. S-a ajuns la concluzia ca “boala” mea ar fi putut fi provocata de Read the rest of this entry

Coada tarcata

Salut! Eu sunt Coada Tarcata si imi plac noptile intunecate, cand pot bantui prin cartier fara teama, in cautarea pisicilor dornice de iubire sau chiar a unui oscior bun de ros. Cu multa indrazneala si un strop de noroc am devenit motan sef de bloc. Nu trece nimeni pe aici fara aprobarea mea si nimeni nu mananca pana cand nu ma satur eu. Ma plimb mandru pe alei, cu codita mea in dungi ridicata de lupta, pregatit in orice clipa sa fac fata adversarilor. Dar de curand mi s-a intamplat un lucru tare ciudat, care m-a pus pe ganduri. Pasi furisati s-au apropiat de mine. Un sunet ciudat, pis-pis, m-a facut sa raman imobilizat langa zid. Un pumn de bobite a cazut din cer, raspandind arome de vis, hrana zeilor mustaciosi. Intunericul noptii a fost spart in mii de cioburi.  Read the rest of this entry

Guntzi, pisica fantoma

Era o primavara trista, rece, iar eu nu aveam mai mult de doua luni cand m-am trezit prinsa in brate, inghesuita langa un san cald de femeie si dusa intr-o casa noua. Tremurasem de frig, de foame si de frica pe strazi, asa cum se intampla cu toate pisicile maidaneze fara noroc si deodata rasarise soarele pe strada mea. Am fost adoptata, am primit mancare si numele de Guntzi, un nume ce are o poveste interesanta in spate. Din prima clipa m-am atasat de stapana mea (mama Vienelei) si am urmat-o prin casa si prin curte pas cu pas. Eram o pisica inteligenta si ascultatoare, iar stapana ma iubea ca pe ochii din cap.  Read the rest of this entry

Un motan roscat

Erau doi, femeie si barbat. Imbracati de parca plecau in expeditie la polul nord. Le-am auzit pasii de departe, caci la miezul noptii totul rasuna ca un ecou prelung. Femeia a soptit un pis-pis magnetic, caruia nu i-am putut rezista. M-am apropiat increzator si am descoperit fericit ca punga din mana ei nu fasaia degeaba. Mirosea a ospat pisicesc. Nu m-am temut sa ii mananc in palma, ba chiar am avut cateva incercari de a iesi prin gard, pentru a-i toarce in brate. M-a oprit barbatul, spunand ca pe trotuar imi pun viata in pericol. Eu speram ca ma vor lua acasa, la caldura, acolo unde sta bine un motan roscat, dar nu s-a intamplat. Bine macar ca m-au hranit pe saturate, ca tare lungi si grele sunt noptile in care te culci cu burta goala. Sper sa revina si diseara, mai ales ca femeia tot spunea ca am devenit preferatul ei… Mi-a facut o multime de poze cu care sa se laude pe blog, iar mie deja imi este dor de ea.  Read the rest of this entry

De ce sa adopti o pisica maidaneza

Daca te-ai intrebat vreodata de ce sa adopti o pisica maidaneza si nu ai gasit raspunsul care sa te convinga, poate ca ar trebui sa citesti cu atentie ceea ce voi scrie astazi. O pisica adunata de pe strazi o iei gratis, spre deosebire de pisicile de rasa, care costa bani seriosi. Vei avea surpriza de a descoperi ca pisica maidaneza poate fi la fel de frumoasa ca una participanta la concursuri, la fel de dragastoasa, poate ca mult mai inteligenta, mult mai putin pretentioasa si mult mai rezistenta decat alte rase de pisici.

Nu poti trece indiferent pe strada cand vezi un ghemotoc de blana cum se tine dupa tine miorlaind, parca plangandu soarta trista ce il asteapta.
petmart.ro
Stiu, sunt cazuri cand nu poti lua acasa pisica intalnita in drum, insa eu tot mai sper sa ajungem din urma tarile civilizate, unde exista spatii special destinate pisicilor maidaneze Read the rest of this entry

Pisica maidaneza

Pisica maidaneza este acea pisica fericita si nefericita in acelasi timp. Este libera sa mearga unde vrea, sa alerge cat vrea, sa faca tot ce vrea. Din pacate (sau din fericire), pisica maidaneza se simte atrasa de oameni si face in asa fel incat sa ajunga in preajma lor, nestiind, in naivitatea ei, daca sunt buni sau rai, daca o vor mangaia sau o vor bate, daca ii vor intinde o inima de pui sau ii vor rupe inima. Pisica maidaneza o duce bine vara, cand mancare se gaseste la orice pas, iar sub cerul liber este o placere sa dormi. Mai grav este iarna, cand biata pisicuta nu are unde sa se adaposteasca, nu are ce manca, nu are nici un suflet care sa o mangaie cand tremura necontrolat.

Am fost si eu pisica maidaneza, Read the rest of this entry

O idee genialo-pisiceasca

Nu am putut intelege niciodata pisicile care nu au astampar, pe care curiozitatea le indeamna sa isi bage nasul oriunde si oricand, chiar daca informatiile gasite nu le folosesc la nimic si chiar cu riscul de a pati vreun necaz. Eu sunt genul de pisica lenesa, care nu se misca din locul ei decat daca este alungata sau momita cu ceva bun. Consider ca asa ar trebui sa fie toate pisicile pentru a nu mai da apa la moara celor ce au tupeul de a inventa vorbe de duh despre tagma noastra.

In timp ce trageam un pui de somn, prin cap mi-a trecut o idee genialo-pisiceasca: Read the rest of this entry

%d bloggers like this: