Copilul si pisica

Nu era mai mare decât o palmă de om ghemul de blană care ne-a cucerit inimile. Ca orice felină care se respectă a început cu cel mai mic. A simţit ea că acolo va găsi terenul pe care să se instaleze şi să devină irezistibilă. Copilul a luat-o în mânuţele lui mici şi nu a mai vrut să îi dea drumul.

– Mama, pot să o iau acasă? Poooottt? Teee roooogggg!

Şi cam asta a fost. Cum să rezişti ochişorilor de copil asociaţi cu ochişorii de pisică? Nu ai cum.

Aşa a intrat Freya în viaţa noastră. Aşa a primit copilul nostru o pisicuţă.

La început era speriat de micile muşcături pe care i le aplica în joacă, de gheruţele ascuţite ca nişte ace. Dar în timp s-a învăţat cu ele. S.-a încurajat singur, a înţeles că nu din răutate i le face. A învăţat astfel două lecţii importante: poţi să îţi depăşeşti fricile şi uneori cel ce te răneşte nu o face cu intenţie.

În timp multe alte lecţii a mai învăţat copilul meu de la animăluţul ce creşte alături de el.

Una din lecţii este aceea că Universul nu se învârte în jurul lui. Uneori şi alţii au nevoie de atenţie, de drăgălire, de îngrijire.

freya, pisica

A învăţat că lucrurile nu se întâmplă doar cum vrea el. De multe ori s-a întâmplat ca jucăriile pe care le-a aşezat cu atâta trudă pe covor să devină ţinta asalturilor repetate executate cu precizie de către pisicuţă. S-a lăsat cu lacrimi şi suspine. Am fost tentată să intervin. Dar am înţeles că lecţiile astea trebui să le înveţe singur. Şi le-a învăţat. A învăţat să renunţe, să accepte. Chiar să negocieze. Da, nu râdeţi, şi cu o pisicuţă se poate negocia. Mai ales când ai doar 6 ani.

Se trezeşte mult mai uşor dimineaţa. Mai ales când nu e zi de şcoală, dar asta e altă poveste . Numai ce îl simt că sare din pat şi se duce să o caute pe Freya prin casă. Vine cu ea în braţe şi începe să o drăgălească, să îi vorbească.

Pisica e un bun partener de joacă pentru copil. Se antrenează la alergat, la ascuns, la năzbâtii.

E bună şi pe post de “adormitor”. Atunci când nu sunt eu acasă pentru a îndeplini acest rol, pisica este cea nevoită să suporte strânsul în braţe până când copilul adoarme. Şi nu e uşor, vă spun eu.

Ce să nu vă aşteptaţi de la un copil vis a vis de pisică (şi cred că orice animal): să fie responsabil cu hrănirea şi igiena.

Da, oricât se spune că e invers nu e deloc aşa. Copilul o hrăneşte când simte imboldurile, nu la ore fixe. Lădiţa de nisip o curăţă şi mai rar, de obicei când vrea să obţină ceva de la cei mari şi nu e ceva proaspăt şi puternic mirositor pe acolo.

Dar eu recomand cu toată încrederea o pisică ca şi animal de companie pentru un copil. Chiar şi în condiţii de apartament este foarte potrivită.

Poveste primita de la Vavaly, careia noi, pisicile, ii multumim! Miau!

freya pisica

Advertisements

Posted on January 17, 2015, in Feline din vecini, Noi. Pisicile and tagged , , , . Bookmark the permalink. 5 Comments.

  1. M-am regasit in povestea asta, eu fiind copilul din relatare. La 7 ani am decis ca vreau o “jucarie vie” si am luat ziarul si l-am pus pe tata sa sune la primul anunt pe care l-am gasit legat de vanzarea unei pisici. Zis si facut, am mers, am vazut motanul care mi s-a urcat imediat in brate si l-am luat acasa. Il am si azi, 15 ani au trecut de atunci. Nimeni din familie nu credea ca va dura atat perioada cu pisoi in casa. De atunci am schimbat 2 canapele. Dar toate amintirile mele din copilarie se leaga de pisoi. A stat cu mine mereu cat am fost la ai mei, cand eram mica venea dimineata la 7 fix la mine pe perna sa ma iubeasca inainte sa plec la scoala, cu el am invatat pt toate examenele importante(admitere la liceu, bac, admitere la facultate), am plans langa el de fiecare data cand a avut probleme renale si era sa moara si m-am bucurat cand si-a revenit.

    Acum, fiind la facultate in alt oras decat cel natal, m-am despartit de el(timpul nu-mi permitea sa il iau cu mine), dar l-am lasat pe maini bune acasa la ai mei. Intre timp m-am si angajat, trimit bani acasa pentru mancarea lui(pentru ca are probleme renale si mancarea lui dietetica e scumpa). Chiar simt ca una dintre cele mai bune decizii a fost aducerea unei pisici in casa si sunt constienta de impactul pozitiv ce l-a avut asupra familiei mele.

    Liked by 2 people

  2. O poveste a ddezvaluit alta poveste. m-a impresionat povestea ta, Cata incat i-am povestit-o si copilului meu dimineata. E asa duioasa si autentica.

    Like

  1. Pingback: Dragostea pentru pisici nu are varsta | Noi, pisicile

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: