Pisicuta, pis, pis, pis

Deghizata in pisica maidaneza, cu blana alba ca spuma laptelui, regina trecea aparent umila prin cartier, jucandu-si magistral rolul. Capul plecat ii ascundea ochii stralucind de inteligenta. Dorea sa vada cum traiesc supusii sai, sa inteleaga motivele pentru care unii se ingrasau peste masura, iar altii ramaneau cu burta lipita de sira spinarii, sa gaseasca solutii pentru pisicile nefericite, care se nascusera cu blana neagra sau in culori si modele “urate”, caci ele erau adevaratele martire ale acestui secol 21. Nimeni nu le dorea, nimeni nu le adopta. Oamenii aveau teama bine inradacinata in suflete, in ciuda faptului ca in discutii isi negau superstitiile. In timp ce cugeta la nemurirea sufletului, regina deghizata in pisicuta alba a auzit o voce calda recitand melodios: Pisicuta, pis, pis, pis, Te-am visat azi-noapte-n vis, Te spalam, te pieptanam, Funda rosie iti puneam, Insa tu te-ai suparat, Si pe ochi m-ai zgariat. Ce pacat, vai, ce pacat!