Pisici frumoase in decoruri de poveste

Bunica baiatului meu locuia undeva in judetul Iasi. Cand i-am calcat prima data pragul, am ramas uimita vazand muntele de lucruri facute cu manutele ei: paturi, presuri, fete de perna, plapumi, carpete… M-am pisicit pe langa ea (adevarul este ca ma pisiceam mereu, caci imi placea de ea si ei ii placea sa imi faca toate poftele), sperand ca imi va da o patura, insa nu a fost chip sa o induplec. Dupa moartea mea, mama, obisnuia sa spuna. Pentru o curte cu decor de poveste, recomand turnarea de beton amprentat.

Dupa moartea ei nu am primit nimic. Nici nu ma asteptam cu adevarat, decat poate sa am ceva care sa imi ramana amintire. Am plans dupa bunatatea ei inegalabila si dupa ochii ei, ca de pisica frumoasa. Astazi am primit cateva poze care mi-au amintit de fosta mea soacra. Initial am vrut sa scriu pe blog o mica poveste despre doua pisici,

Sa daruiesti iubire

 

O poveste pe care mi-ar placea sa o dati mai departe, sa ajunga sub ochii celor care au uitat ce este iubirea, ai celor care nu stiu cata fericire poti simti cand daruiesti iubire neconditionat.

“Intre timp a aparut Mika…. era deja frig afara… aproape ger… Mika era pe strada unde Emil avea o lucrare.. a fost chemare la prima vedere… cand Emil a spus hai la mine, Mika s-a urcat direct pe umarul lui… ma suna.. imi spune… am cazut pe ganduri.. aveam deja 3….. si cheltuieli.. mancarica, tratamente.. silicat.. litiere… era putin greu.. .dupa o ora ma suna din nou…. ii spun hai ca stiu ca o vrei acasa! ia-o si pe ea, vedem noi cum facem. si a ajuns acasa… erau 4… galagie.. zarva.. nopti nedormite… strans treburi la litiera… catarat.. stricat.. ros… puf.. poc.. buff. erau de toate. dat era multa bucurie… pana cand Mika s-a imbolbavit… anul asta… intrase in calduri si urma sa o sterilizam… dar au aparut galme pe burta.. intr-o saptamana au crescut cat pumnul… eram deja datori.. si la cabinet.. si la locul meu de munca… dar nu a contat… am fost cu ea la facultate.. analize.. biopsie… rezultat… nu era cancer! cea mai mare bucurie… a urmat un tratament… Dar ceva era in neregula… si intr-o zi se bagase in litiera , dar nu facea nimic.. doar tipa si se uita la mine… il sun pe Emil… si fug de urgenta la vet… urma Sterilizarea… dar era deja grav. Facuse piometru…. am fost inspirata…. Acum toti 4 sunt bine, sanatosi, iubiti, torcaciosi si alintati… Ii iubim ca pe copiii nostri!! e cel mai frumos lucru.. sa daruiesti IUBIRE!!”

Jos palaria in fata acestor oameni!

Jos palaria in fata acestor oameni! Au salvat de pe strazi pisicute (motanei), i-au adoptat, i-au tratat pentru diverse probleme de sanatate si nici macar nu s-au suparat descoperind ca una dintre boli s-a transferat si la ei. Jos palaria, oameni frumosi la suflet!

“A urmat BURSUC…. El era si mai mic.. 1 luna jumatate… Intr-o zi, Emil a mers undeva la Ilioara pt niste cursuri…. inainte de a intra la curs , a auzit un planset… nu stia sigur de unde vine… s-a apropiat si l-a gasit… era sub roata unei masini, intr-o cutie de pantofi.. ma suna si imi da vestea… ce sa spun.. adu-l acasa!! era cat palma mea… si pufos rau… mirosea a sampon de pisici… se vedea ca a stat intr-o casa… era curat… ne scuipat cateva zile pana s-a acomodat.. si pe benny si pe Tigrut.  Numele l-am ales eu.. chiar arata ca un pui de bursuc… si alerga prin casa ca un porcusor de guineea pe roata lui!! totul era frumos.. casa era animata… el a fost cu probleme mari… a luat o ciuperca (cea mai periculoasa) a necesitat vaccin cu rapel de 3 ori…. le dadeam sa pape numai felix si bobite purina!! L-am tratat… l-am chinuit.. trebuia curatat cu ser… dat cu crema.. cu betadina… in 2 luni s-a recuperat… Dar se pare ca mi-a dat si mie ciuperca,

Prietenie intre motani

Prietenie intre motani. Mi-ar placea sa fie la fel de simpla si intre oameni.

“Tigrut— se perinda pe o strada de langa atelierul de servici unde lucra Emil… imi povestise de el… ca se tot uita la el (tigrut il urmarea pe Emil) dupa vreo 2-3 zile Tigrut si-a facut curaj si l-a urmarit pana la atelier…a intrat dupa el…si surpriza…cand Emil a iesit de la dus,  Tigrut il astepta frumos in pat, cu privirea ce ii spunea sa il i-a acasa….  Si l-a adus.. era mai mare.. poate 3-4 luni. (beny avea 2 luni). era tot un tigrat.. dar cenusiu… Benny avea fratior de joaca, noi nu mai eram asa interesanti.. s-au placut de la inceput….”

Urme de gherute in piele

Povestea lui Benny este simpatica si imi aminteste cumva de Miti a noastra, de vremea cand era puiuta si se catara pe noi de parca am fi fost copaci, lasand urme de gherute in piele.

“Benny- la o saptamana de la pierderea lui Denys, nu mai rezistam… vroiam un suflet sa ii daruim iubire… casa era goala… pustie… fara viata…. simteam tacerea care apasa toate camerele…. a gasit un motan pe internet (avea un an) dupa 3 zile nu s-a acomodat. . l-am dat inapoi. a doua zi ni-am amintit ca in oras la noi este un cabinet veterinar care are pisi pt adoptie. si s-a dus la cabinet .. la telefon mi-a spus ca a luat un pisi mic .galbior.tigrat…. seara abia asteptam sa ajung acasa sa il vad…. era slab.. avea raie auriculara.. viermisori… amarat . l-am luat in brate .. si a inceput sa toarca… emil a spus ca a tors fara incetare de cand l-a adus… era intarcat, papa singurel dar nu putea sa faca nevoile…. si suna la dr… cam de 5 ori pe zi… sa intreb de ce nu face, desi eu il stimulam… pana la urma am rezolvat.. l-am dus la vet . pt toate cele … dormea cu noi in pat…. torcea de mama focului…

Un pisoi cu viata scurta

Povestea lui Denys e trista, atat de trista incat mi s-a pus un nod in stomac citind. Un pisoi cu viata scurta. Singura bucurie este ca, in putinele luni in care a trait, a facut niste oameni fericiti, iar ei, la randul lor, i-au oferit toata dragostea lor.

“Denys – a fost gasit de mine anul trecut in iulie…era cazut intr-o protectie de teava de gaze..era seara, ma intorceam de la serviciu… un suflet mieuna…tare. m-am intors din drum si am urmarit sa vad de unde se aude mieunatul… l-am gasit… l-am scos de acolo. Tremura si tipa… probabil a fost fugarit de un caine si posibil muscat de codita… l-am sunat pe prietenul meu… sa il intreb ce sa fac… inca nu ne revenisem dupa moartea lui Miky… Si a spus sa il aduc acasa… cand am ajuns acasa, am facut prezentarile… un pisic tigrat… speriat.. cu Emil. Emil avea lacrimi in ochi…nu stia ce sa zica, ce sa faca… il durea rau pierderea lui Miky… intre timp i-am adus laptic… saracutul..nu era intarcat.. ca a intrat cu totul in bolul plin cu lapte. nu stia sa pape singur.. si nici sa faca nevoile… l-am ajutat noi. am vb cu Emil, daca nu e pregatit sa o luam de la capat cu pisicul il dam spre adoptie

Un motan recunoscator

In ciuda faptului ca despre pisici se spune ca sunt hoate si nerecunoscatoare, cei care detin asemenea animale de companie stiu ca nu este adevarat. Povestea lui Gore este impresionanta si noi tare ne bucuram ca am avut ocazia sa o aflam:

” Bună la toată lumea! Eu sunt Gore , pe mine m au bătut oamenii răi, m a găsit mami plin de viermi, intraseră în funduletul meu și începuseră să mă mănânce. Mami m a dus la dr am avut trei lăbuțe rupte si bazinul în trei locuri. M a operat nenea dr. Labutza din fata a rămas strâmbă da trăiesc…și mami m a luat la ea la bloc unde mai am de a face cu un gras alb care….uneori mă mai mursuca da il ceartă mami. Și să știți că eu le sunt recunoscător că m au salvat si…mereu le ling mâinile ,lor , celor ce m au salvat.si mai sunt si recunoscător prietenilor mei de pe fb care au ajutat o pe mami si moral și financiar să mă ducă la dr. Și uite așa eu,Gore de la Peștișani am fost si prin Craiova și București și acum stau bine mersi la bloc în tg Jiu. Va pup pe toți!”

Gore, un motan frumos foc!

O vulpita de pisicuta

Am ramas uimite vazand coada pisicutei prezentate de Paty, ba chiar am si intrebat daca nu cumva i s-au pus ceva extensii.

“Eu sunt Dollie si sunt o vulpita de pisicuta. Din cauza coditei stufoase, toată lumea ma confunda cu o vulpita. Nu avem extensii, suntem 100% naturale.”

Incredibil, dar adevarat, avem o pisica cu coada de vulpe:

Pisici in Germania

M-am zbatut sa ii gasesc o casa motanului negru si am reusit. Acum mi s-a spus ca traieste in Germania alaturi de o surioara adoptiva. Mie nu imi pasa unde traieste, ci daca traieste bine…

“P.S. Pisica = Puffy (are o blana pufoasa) si motanul, cum altfel, Blackie !”

Pe Blackie il vom regreta mereu, caci are o fire deosebita si reusise sa se acomodeze la noi intr-un timp foarte scurt.

Povestea motanului negru Blackie AICI.

Motanul Griska

Motanul Griska este deja celebru pe internet. Ii puteti citi blogul ,daca doriti sa aflati mai multe despre el. Sa ii duceti si cadouri, ca tocmai a implinit 10 ani. Va garantez ca nu veti regreta citindu-l. Motanul Griska este inteligent, haios, frumos.

“Apreciez prietenia, ştiu cât de rău e să fii singur. Înainte de a fi luat de bipezii mei, am miorlăit aproape o săptămână – mic, flămând şi singur –  pe sub maşinile din parcare şi am ajuns apoi, nu se ştie cum (nici măcar eu nu mai ţin minte), într-o mică magazie cu scânduri, improvizată în spaţiul de vreun sfert de metru dintre două blocuri. Nici un biped nu încăpea înăuntru. Şi era încuiată cu un lacăt.”

Continuarea AICI.